Cornelia Rees et l’ Archimandrite Gabriel Bunge: Nous devons retourner à nos racines!

http://franceofmyheart.wordpress.com

FRANCE OF MY HEART

140440.p

Cornelia Rees et l’ Archimandrite Gabriel Bunge:

Nous devons retourner à nos racines!

Source:

http://www.pravoslavie.ru/english/

http://www.pravoslavie.ru/english/65138.htm

ORTHODOX CHRISTIANITY

Il y a une quinzaine d’années, j’ai eu une occasion unique de visiter l’ermitage d’un hiéromoine et théologien catholique dans les montagnes de Suisse. Il était bien connu pour ses écrits sur les saints Pères de l’Église chrétienne, et non moins bien connu (du point de vue occidental moderne), pour son mode de vie monastique inhabituel. Quelque peu familière de l’apparence que les monastères catholiques présentent généralement aujourd’hui, je ne m’attendais pas à me sentir tellement à l’aise comme moniale orthodoxe dans son ermitage catholique.

Après avoir gravi un chemin boisé de montagne jusqu’à une petite maison dans les arbres, nous avons été accueillis par un homme âgé austère, sa barbe grise flottant sur sa soutane noire. Sa tête était couverte d’un capuchon portant une croix rouge brodée sur le front. C’était comme si nous avions été transportés dans le désert égyptien, pour voir Saint Antoine le Grand. Tandis que lui et son compagnon d’ascèse Père Raphaël nous offraient le thé, nous avons parlé de l’Église d’Orient et d’Occident, et de l’Église orthodoxe russe. Mais il n’était pas question pour eux de rejoindre cette Église, cela aurait même créé un malaise d’en parler.

Nous sentions que nous étions entrés brièvement en contact avec un moine qui était un avec nous en esprit, bien qu’il ne fût pas dans notre Eglise, et nous nous sommes quittés avec la joie de cette agréable révélation, alors que Père Gabriel faisait le signe de la Croix sur nous à la manière orthodoxe.

Père Gabriel n’a jamais eu et n’a toujours pas de communication électronique avec le monde extérieur, et nous avons très peu entendu parler de lui ou eu contact avec lui après notre visite. Néanmoins, nous ne l’avons pas oublié, et dans l’intervalle, nous n’avons jamais cessé de penser à quel point ce serait bien, s’il était en communion avec nous, les orthodoxes. Mais jamais nous n’aurions essayé d’aborder ce sujet avec lui, nous sentions en quelque sorte que Dieu le guidait comme Il l’entendait.

Père Raphaël, un suisse, est décédé depuis, et Père. Gabriel est l’higoumène et le seul moine de ce qui est maintenant le monastère de la Sainte Croix, qui fait partie de l’Eglise orthodoxe russe. Il a été baptisé orthodoxe à la veille de la Dormition de la Mère de Dieu à Moscou, en août 2010. Il est maintenant l’Archimandrite mégaloschème Gabriel. Récemment à Moscou malgré un calendrier très exigeant, Père Gabriel a quand même pris le temps de parler avec nous.

***

-Père Gabriel, bien que vous ayez parlé de votre vie dans d’autres interviews, parlez-nous encore un peu de vous.

-Je vis à Roveredo, petit village d’environ 100 habitants. Mon monastère est au-dessus du village dans les bois, dans les montagnes de la région de Lugano, la partie italienne de la Suisse.

-Vous aviez été catholique depuis l’enfance?

-Oui, mais pas un catholique pratiquant toute ma vie. Mon père était luthérien, et ma mère catholique, et j’ai été baptisé catholique. Mais comme cela arrive souvent dans ces cas, aucun de mes parents ne pratiquait sa religion. Ni mon père ni ma mère n’allaient à l’église. Et moi non plus. Mais comme les jeunes gens agissent toujours à leur guise, j’ai redécouvert la foi de mon baptême. Au Continue reading “Cornelia Rees et l’ Archimandrite Gabriel Bunge: Nous devons retourner à nos racines!”

Advertisements

Sfântul Nou Mucenic Jose (Iosif) Muñoz-Cortez din Chile – Romano-Catolic convertit la Ortodoxie, profesor universitar la Universitatea din Montreal și Canada, mucenicit în Atena, Grecia la data de 31 octombrie, 1997 ╰⊰¸¸.•¨* Romanian

http://saintsofmyheart.wordpress.com

SAINTS OF MY HEART

Chile

jose_munoz_0.jpg

Sfântul Jose Munoz-Cortes (+1997)

jose_munoz.jpg

15th_anniversary_of_the_martyrdom_of_brother_jose_munozcortes__1158101.jpg

Sfântul Nou Mucenic Jose (Iosif) Muñoz-Cortez din Chile –

Romano-Catolic convertit la Ortodoxie,

profesor universitar la Universitatea din Montreal și Canada,

mucenicit în Atena, Grecia la data de 31 octombrie, 1997

Sfântul Nou Mucenic Iosif s-a născut în Chile (America de Nord) la anul 1950, într-o familie catolică practicantă.
La vârsta de 12 ani îl cunoaște pe episcopul ortodox Leontie din Chile, fapt care îl impulsionează să se boteze ortodox doi ani mai târziu.

Era profund impresionat de viața monahală, și cu toate că locuia în oraș, se străduia să urmeze felul de viață al monahilor:cu post, rugăciune și privegheri.

Mai apoi s-a mutat în Canada, unde a lucrat ca profesor de pictură la Universitatea din Montreal, străduindu-se în paralel să învețe pictura bizantină.

În anul 1882 a vizitat Sfântul Munte și a studiat cu atenție mulțimea icoanelor bizantine de acolo. L-a impresionat o copie a icoanei Maicii Domnului – Portaitissa, care se afla într-unul dintre schituri.

A vrut să cumpere icoana, dar s-a întristat când a aflat ca nu este de vânzare. Maica Domnului, i-a pus în minte egumenului să îi dăruiască icoană . Jose s-a bucurat nespus și i-a mulțumit Stăpânei pentru ca făcuse acea minune cu el.

Ajuns acasă, citea în fiecare seară Acatistul Buneivestiri în fața icoanei. După câteva săptămâni toată casa s-a umplut de o bună mireasmă, și a văzut cu surprindere ca din mâna Maicii Domnului izvorăște mir. Cincisprezece ani la rând a continuat această minune.

José a cutreierat întreaga lume, arătându-le oamenilor minunea ce se petrecea, pentru a se slăvi astfel numele Maicii Domnului.

În anul 1997, la data de 31 octombrie, în timp ce se afla în Atena, a fost omorât cu brutalitate de un grup de sataniști, care, mai întâi, l-au chinuit fără milă în camera hotelului unde se afla.

Vrăjmașii credinței nu au răbdat să vadă cum se slăvește în toată lumea numele lui Hristos și al Maicii Sale, dar Dumnezeu i-a pregătit un loc luminat în ceata mucenicilor.

Pentru rugăciunile Sfântului Noului Mucenic Iosif, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi. Amin.

Sursă:

https://romancatholicsmetorthodoxy.wordpress.com

ROMAN CATHOLICS MET ORTHODOXY

cortes.jpg

547px-Могила_Иосифа_Муньоса-Кортеса.jpg

Grave of brother José in Holy Trinity cemetery, Jordanville

02.jpg

The Holy Icon of Virgin Mary of Saint Jose Munoz-Cortes

Свят[1]. Иоанн Шанхайский и муч. Иосиф (инок Амвросий).jpg

Saint Jose Munoz-Cortez from Chile (+1997)

& Saint John Maximovitch of San Francisco (+1966)

plgrm.lg_.jpg

207562.p.jpg

maxresdefault-1.jpg

maxresdefault.jpg

images.jpg

40978.jpeg

IMG_3539.JPG

“Am găsit răspunsul abia după ce am ajuns la Ortodoxie” ╰⊰¸¸.•¨* Parintele Kyrill (Nimai Karthaus) ╰⊰¸¸.•¨* Un tânăr German convertit la Ortodoxie este călugăr la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti – ROMANIAN

http://orthodoxyislove.wordpress.com

ORTHODOXY IS LOVE

„Am găsit răspunsul abia după ce am ajuns la Ortodoxie“

Parintele Kyrill (Nimai Karthaus)

╰⊰¸¸.•¨* 

Un tânăr German convertit la Ortodoxie 

este călugăr la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti

De multe ori, noi, românii, avem nevoie de un suflet convertit la Ortodoxie pentru a ne arăta comoara primită de noi de la strămoşi: credinţa drept-măritoare. Monahul Kyrill de la mănăstirea bucureşteană Radu Vodă este german de origine şi a ajuns „acasă“, în Ortodoxie, după pribegia prin luteranism, catolicism, hinduism sau budism.

Botezat în urmă cu cinci ani în biserica Mănăstirii Radu Vodă, pe când avea 20 de ani, părintele Kyrill povesteşte despre căutările sale spirituale: „Am ajuns în urma unei căutări foarte lungi, începută în tinereţea mea. Copil fiind, am avut setea asta după Dumnezeu, după Adevăr şi am căutat religia adevărată. În toţi acei ani, parcă cineva mi-a ţinut căile respiratorii, dar, în momentul botezului, mi-a luat mâinile de pe gât, trăgând pentru prima dată aer în piept. A fost extraordinar, atât raţional, cât şi sufletesc, am simţit ce înseamnă a avea viaţă. Acum, când mă uit înapoi, mi se pare că nu am trăit până am devenit ortodox. Sigur au fost nişte experienţe importante, dar abia acum simt că trăiesc“.

Pentru tânărul Nimai Karthaus din Germania, monahul Kyrill de astăzi, acest drum al regăsirii a fost lung. L-a cunoscut pe Dumnezeu în urma unei călătorii. A făcut primul pas spre Dumnezeu când a cerut la vârsta de 10 ani să fie botezat în Biserica Luterană, religia mamei sale. A urmat cursurile catehetice şi a primit confirmarea la 14 ani. Însă luteranismul nu i-a potolit setea de Dumnezeu. Impresionat de seriozitatea cu care tatăl său îşi practica religia sa, mişcarea hindusă Hare Krishna, a călătorit alături de acesta în India. „Am participat la slujbe, am dansat înaintea idolilor, am rostit mantre, dar niciodată nu m-am simţit împlinit acolo. Totdeauna a rămas un gol înăuntrul meu. L-am întâlnit chiar şi pe Dalai Lama. A fost o experienţă unică, impresionantă şi am rămas atras de budism. Însă Dalai Lama exportează budismul adaptat, nu este budismul autentic. Ceea ce ajunge la noi este un budism de marketing, adaptat la nevoile noastre. Dacă se înţelege ce înseamnă budismul în fapt, eu nu cred că ar mai avea aşa de mulţi adepţi în Occident“, spune monahul Kyrill. Tatăl său nu l-a forţat să se convertească la religia sa, şi pentru asta îi mulţumeşte: „Mi-a lăsat libertatea să aleg. Bineînţeles, totdeauna a răspuns la întrebările mele, şi nu au fost puţine. Am văzut cum trăieşte el, cum se scoală de dimineaţa rostind mantre, cum slujeşte la paraclisul hinduist din casa noastră. Dar, ştiţi, sunt mai multe trepte, printre care raţionamentul şi sufletul. Nici la una, nici la alta nu au reuşit nici budismul, nici hinduismul, nici islamul să răspundă în mod satisfăcător. Am găsit răspunsul abia după ce am ajuns la Ortodoxie, deoarece creştinismul ortodox este singura religie unde există dragostea adevărată. Nu se găseşte la nici o altă religie în forma aceasta.“ Şi ne-a explicat de ce nu a ales nici una dintre aceste religii: „În budism totul este iluzie, nu există sine. Ce nu există nu poţi să iubeşti. La sfârşit este integrarea în nimic, nu mai este nici dragoste, nici ură, nu mai există nimic. În islam este Allah care iubeşte doar pe cei care cred în el, doar pe cei care sunt drept-credincioşi, chiar se spune în Coran că urăşte pe păcătoşi. Însă în creştinism Dumnezeu iubeşte păcătoşii. Atunci când Mântuitorul Iisus Hristos este întrebat de ce mănâncă cu păcătoşii, El răspunde că doar cei bolnavi au nevoie de doctor, nu cei sănătoşi. În hinduism sunt zei care ei înşişi sunt stăpâniţi de patimi. Doar în creştinism este dragostea faţă de păcătoşi, aici există dragostea adevărată“.

Dacă India l-a îndepărtat de creştinism, tot India l-a readus la creştinism. „Creştinismul ortodox a fost singura religie care mi-a oferit un răspuns la problema suferinţei. De multe ori în viaţa mea am fost confruntat cu problema suferinţei. În a doua călătorie în India, la Mumbai, am fost la un ordin catolic de maici care s-au dedicat slujirii aproapelui, având grijă de copiii suferinzi de toate bolile. A fost groaznic ce am văzut acolo. Jertfa maicilor m-a readus spre creştinism, cu toate că eu nu m-am dezis niciodată cu totul de creştinism“, mărturiseşte monahul Kyrill.

„Ceva s-a întâmplat în sufletul meu“

Primul contact cu Ortodoxia a fost în cea mai secularizată ţară europeană. La 19 ani a lucrat în Franţa pe timp de vară ca voluntar la un centru social pentru persoane cu dizabilităţi. Din pronia lui Dumnezeu, la acest centru au venit şi voluntari români. „Într-o seară, când noi, voluntarii, am făcut fiecare o mică prezentare a ţării lui, românii au cântat un cântec psaltic. Am rămas copleşit, am şi plâns, cu toate că nu am înţeles nici un cuvânt. Ceva s-a întâmplat în sufletul meu. Şi, după experienţa aceasta, am venit în România în acea toamnă. Până să vin aici, m-am interesat de muzica psaltică, am început să citesc cărţi traduse în limba germană. «Pelerinul rus» m-a influenţat foarte mult pentru că vorbeşte foarte frumos despre rugăciunea inimii. Sfântul Siluan Athonitul a avut un rol crucial în convertirea mea, nici astăzi nu pot să mă satur să citesc din scrierile sale, este ceva minunat. Am citit şi catehismul ortodox apărut în Franţa, «Viu este Dumnezeu», tradus şi în germană“, mărturiseşte monahul Kyrill.

Când a ajuns în România, a vizitat Mănăstirea Radu Vodă, primul lăcaş ortodox căruia i-a trecut pragul. „Era slujba Vecerniei. A fost copleşitor pentru mine. M-am convins că aici este adevărul şi am avut dorinţa să mă botez ortodox. Părintele arhim. Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, singurul părinte care ştia limba franceză, mi-a spus să citesc anumite cărţi, să învăţ Crezul şi alte lucruri importante şi mi-a zis să mă întorc de Crăciun. Aşa am rămas în contact cu el, am vorbit prin mail, m-a catehizat şi m-a botezat chiar de Naşterea Domnului, aici la Mănăstirea Radu Vodă“, îşi aminteşte neamţul care a primit la botez numele Antim. În vara următoare, în anul 2008, dragostea de „acasă“ l-a readus în România. Şi-a făcut serviciul militar muncind în folosul comunităţii la un centru pentru copiii străzii din Bucureşti. „Eu am ales varianta aceasta pentru ca să cunosc mai bine Ortodoxia. Am avut aşa o dragoste de ţara aceasta…“, se destăinuie monahul Kyrill, care s-a mutat definitiv în noua lui patrie, în februarie 2009, când a intrat ca frate la Mănăstirea Radu Vodă.

„Eu m-am gândit aşa: sunt convins că Dumnezeu există, atunci vreau să mă dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, necondiţionat, vreau să mă aduc «ardere de tot»“. Astfel, neamţul Nimai Karthaus, Antim după botezul creştin-ortodox, s-a dăruit cu totul lui Dumnezeu, luând voturile monahale în Duminica Ortodoxiei din Postul Sfintelor Paşti de anul acesta. Şi-a ales numele Kyrill, scris după regulile limbii germane. „Mă simt foarte apropiat de România, pentru că aici am fost botezat, adică am primit naşterea din nou, aici am fost călugărit, care este tot o naştere. Deci, după trup m-am născut în Germania, dar după suflet în România“, mărturiseşte monahul Kyrill de la Radu Vodă.

Sursa:

http://ziarullumina.ro/reportaj/am-gasit-raspunsul-abia-dupa-ce-am-ajuns-la-ortodoxie

ZIARUL LUMINA

Saint Jose Munoz-Cortes the New Martyr of Athens in Greece, from Chile (+1997) – October 31

http://saintsofmyheart.wordpress.com

SAINTS OF MY HEART

Paradise-along-the-border-between-Argentina-and-Chile-960x639.jpg

Chile

jose_munoz_0.jpg

Saint Jose Munoz-Cortes (+1997)

jose_munoz.jpg

15th_anniversary_of_the_martyrdom_of_brother_jose_munozcortes__1158101.jpg

Saint Jose Munoz-Cortes

the Νew Μartyr of Athens in Greece, from Chile (+1997)

Feast day: October 31

Saint Jose (Joseph) Muñoz-Cortes (a privately tonsure monk Ambrose; 13 May 1948, Santiago, Chile – 30/31 October 1997, Athens, Greece) was an Orthodox clergyman, the keeper of the Iveron Icon of Montreal, Canada.

Saint Jose was born in Chile into a pious Roman Catholic family of Spanish descent. He was a boy of twelve when he became acquainted with Archbishop Leontius (Filippovich), and under his influence José was baptized into the Russian Orthodox Church Outside Russia two years later, with his mother’s consent.

A talented artist, he secured a job teaching art at the University of Montreal, and began studying iconography. In the summer of 1982, Brother Joseph went to Mount Athos with a particular interest in visiting some sketes and monasteries specializing in icon painting.

At the small skete of the Nativity of Christ, Brother Joseph felt an immediate and strong attraction for an icon of the Mother of God, a contemporary (1981) copy of the ancient and revered Iveron Icon. He was disappointed to learn that it was not for sale, but to his great joy, as he was leaving the skete, Abbot Clement, unexpectedly handed the icon to him, saying that it pleased the Mother of God to go with him to America. Back in Montreal, Brother Joseph began reading an akathist daily before the icon. A few weeks later, on November 25, he awoke and smelled a strong fragrance. The new icon was Continue reading “Saint Jose Munoz-Cortes the New Martyr of Athens in Greece, from Chile (+1997) – October 31”